E di lu primu
circu accussì scisi
nta la secunnu, e menu locu pigghia,
ma duluri e pietà su' cchiu palisi.
Orridu sta Minossi e ntra ddha nigghia
'nfuta e sgrigna e, ogni curpa esaminata,
judica e manna in quantu s'atturtigghia.
Dicu chi quannu l'arma scilirata
cci sta davanti si cunfessa tutta
e ddhà la manna unn'iddha è distinata
iddhu chi 'ntenni ogni azioni brutta:
tanti voti la cuda firriannu
pi quantu gradi la voli ddhà sutta.
Avanti ad iddhu assai sempri nni stannu,
prima 'scutanu ddhà lu gran giudiziu,
po' ad una ad una si pricipitannu.
O tu chi veni ntra stu tristu ospiziu,
Minossi mi gridò, ccà nun si rìdi,
suspisu avennu lu sulenni uffiziu,
accura comu trasi e a cu' ti fidi,
sta larga porta 'un ti pozza 'ngannari.
E ad iddhu lu Maistru: - Pirchì gridi
lu so' passu fatali 'un cuntrastari,
'ccussì è vulutu ddhà duvi si poti
zoccu si voli, ochiù non dumannari.
- Ora principiu li dulenti noti
hannu pri mia, ed ora su' vinutu
unni un gran chiantu li me' carni scoti.
Trasì nt'òn locu d'ogni luci mutu
chi comu mari ruccula in timpesta
si di cuntrarii venti è cummattutu….
……….(omissis da 31 a 78)
Subitu chi lu ventu a nni li piega
spincì la vuci: - O animi affannati
parraticci si nuddhu vi lu nega ! -
Comu palummi d'un disiu chiamati
cu l'ali aperti e fermi a lu so’ nidu
dù stissu amuri volanu purtati,
chiddhi accussì di la fila unn'è
Didu
nisceru, e a nui nta ddh'aria maligna
cursiru, tantu affettu appi lu gridu.
O criatura
amabili e benigna
chi vai nta st'ariu tetru visitannu
nui chi la terra ficimu sanguigna,
si Diu nni fussi amicu a quannu a quannu
lu prighiriamu assai pri la to' paci
mentri pri nui sta' quasi lacrimannu.
Di zoccu diri e
scutari ti piaci nui
'scutiremu e parriremu a tia
mentri lu ventu ntra stu puntu taci. |
Sta la spiaggia
duvi jo nascìa
unni lu Po' si jetta e a la marina
cerca paci cu l'autri in cumpagnia.
Amuri ch'armi ténneri 'ncatina
'ncantinò a chistu a la beddha pirsuna
chi persi in modu bruttu, oimè mischina !
Amuri chi non fa grazia a nisciuna
arma amata di amari, accussì forti
nni strinciu, ch'iddu cchiù non m'ahbanduna.
Amuri nni purtò a la stissa morti
Caina aspetta cu nn'accisi. - Chisti
foru a nui li palori di ddhi morti.
Comu jo 'ntisi chiddhi armuzzi tristi,
tantu lu visu pallidu sbasciai
chi lu maistru: - Chi penzi? unni jisti?
mi dissi. - Amaru mia! - jo 'ccuminzai -
quantu palpiti ocimè, quantu disiu
purtaru chisti a.passù tristu assai!
Poi mi vuta' cu d'iddhi e parrà' ìu :
-Francisca, accuminzai, li to' martiri
già mi smovunu a chiantu tristu e piu.
A tempu di li to' duci suspiri
oh dimmi comu vi pirmisi amuri
lu dubbiuso disiu di 'ntravidiri? -
Ed idha a mia: - Non è cchiù gran duluri
chi ricurdari lu tempu filici
nta l’affannu -e lu sapi 'u to' dutturi. -
Ma si tu di sapiri la ‘nfilici
radica di st'amuri ha' tantu apprettu,
comu chiddhu farrò chi chianci e dici.
Liggiamu nui un ghiornu pri dilettu
comu .'Ancillottu amuri lu strinciu,
eramu suli ddhà senza suspettu.
Cchiù di na vota l'occhi nni spinciu
zoccu liggiamu e sculurau lu visu
ma un sulu puntu fu chi nni tradìu.
Quannu liggemmu ddhu labbruzzu a risu
cu quantu arduri lu bashiò ddh'amanti,
chistu chi mai sarrà di mia divisu
la vucca mi bashiò tutta trimanti,
fu Galiottu lu libbru e cu lu scrissi,
doppu ddhu jornu non liggemmu avanti.
Chiancìa, mentri chi n'umbra chistu dissi,
l'autra tantu, chi jo pietà, scunfortu
pruvai comu daveru si murissi,
e cadìa comu cadi corpu mortuu.
TOMMASO CANNIZZARO
Traduzione in siciliano della Divina
Commedia pubblicata nel 1904 |